Zgomotoasa căutare neîntreruptă a fericirii

Deseori, în tradiționalele urări de aniversare, se întâlnește și populara expresie ”să fii fericit”. Asta este ceea ne dorim pentru cei dragi, pentru părinți și copii, familie, pentru prieteni, pentru cei apropiați și întotdeauna pentru noi înșine.

Dacă însă ni se cere să particularizăm acest concept, printre atât de  diferitele variante de răspuns (noroc, bani, familie, împlinire sufletească, succes, iubire, etc) vom constata că nu știm exact ce este cu adevărat fericirea, nici pentru ceilalți care trăiesc și simt altfel decât noi, dar, foarte adesea, nici pentru noi înșine.

Suntem convinși că banii aduc fericirea dar atunci când, în sfârșit, îi dobândim, observăm că aduc cu ei și grijile, invidia, frustrarea iar golul acela din suflet care acum ar trebui să fie plin de fericire, e tot acolo, trist și neînțeles.

Presupunem că un anumit partener ne va asigura zâmbetul pe buze până la sfârșitul zilelor, dar odată cu probleme iminente ale unei relații, cu monotonia care se furișează pe nevăzute, ne trezim într-o dimineață că ne simțim la fel de singuri ca odinioară.

Credem că o carieră de succes este tot ce ne dorim să realizăm în această viață, însă atunci când zgomotul se oprește iar noi cinăm singuri în fața televizorului, când nu ne mai recunoaștem copiii, când nu mai găsim nici o fărâmă de timp ca să ne urmăm pasiunile, realizăm cu tristețe că viața a trecut tiptil pe lângă noi.

Fericirea nu este o destinație, nu este o căutare neîncetată a ceva care să ne facă să o simțim. Înainte de toate, fericirea înseamnă cunoaștere de sine. Poți trăi cu iluzia că ceea ce vezi la alții te va face să fii fericit, însă nimic din exteriorul tău nu poate face asta în locul tău. Dacă tu nu știi cine ești, care îți sunt capacitățile, interesele, limitele, dorințele, valoarea, este foarte posibil să rămâi prins într-o călătorie zbuciumată care nu va avea niciodată  destinația finală la care aspiri.

Desi are un rol esential în atât de căutata fericire, cunoașterea de sine pare tot mai absentă din viețile noastre actuale. Poți citi asta cu ușurință în zgomotul și zbuciumul cu care ne înconjurăm. Vociferăm neîncetat, ne plângem, ne certăm ascuțit, ne scăldăm în conflicte și drame fără sens, atacăm, râdem demonstrativ, criticăm cu înfocare, facem orice pentru a ne simți văzuți și auziți, orice pentru a nu trece cumva neobservați, neremarcați în marea de oameni care ne înconjoară.

Uităm însă că 80% din comunicare se bazează pe comportamentul nonverbal, că, de multe ori, amalgamul de cuvinte nu reușește să ascundă ceea ce corpul nostru contrazice involuntar. Tipul tăcut, misterios, sigur pe el, care reflecta putere interioară prin toți porii lui, a cărui simplă prezență umplea încăperea, dăinuie încă trecutul asemeni unei icoane. Astăzi însă, modelele noastre umplu emisiunile televizate de conflicte și zgomot nefiltrat.

Căutarea fericirii poate continua la nesfârșit blocată fiind în permanență de trucuri menite să ne distragă atenția. Dar, la fel de bine, ea poate începe cu o tăcere și un dialog intern pe care doar tu cu tine poți cu adevărat să-l ai.

Sursa foto: mspplumbingheatingair.com

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Skype us: