Nevoia tinerilor mileniali de relații personale

Există o migrație a tinerilor prezenți pe piața muncii, mereu spre alte locuri de muncă, ba mai bine plătite, ba mai puțin conflictuale, mai ofertante din punct de vedere al atribuțiilor, al responsabilităților, cu posibilități mai mari de a avansa, de a se dezvolta, uneori în domenii total diferite de activitate.

Dacă în trecut ieșeai la pensie după zeci de ani la același loc de muncă, tinerii din ziua de azi au C.V.-uri mai stufoase decât ai putea anticipa după etatea lor.

Indiferent de salariul oferit, de bonusuri sau de beneficii, tinerii mileniali, care reprezintă majoritatea angajaților dintr-o companie, sunt mai greu de mulțumit la locul de muncă, spre deosebire de părinții lor.

Conform spuselor lui Javier Pladevall, CEO Volkswagen Audi Retail, acest fapt este cauzat de un leadership care nu este bazat pe abilitatea de a lega relații personale și pline de semnificație cu subalternii.

Motivația extrinsecă (cea care presupune recompense, pedespse, factori externi) funcționează atâta timp cât stimulul are un efect asupra noastră. Când însă stimulul dispare sau devine o obișnuință, vom dori să trecem la un alt nivel. Motivația internă este cea care ne mână mai departe, ceea ce, în cazul tinerilor mileniali se traduce prin înțelegerea proiectelor la care lucrează, posibilitatea de afi creativi și independenți, relații bune cu colegii, convingerea că ceea ce fac ei are un sens.

Liderii care înțeleg aceste nevoi și îi conduc pe oameni ținând cont de ele, vor fi capabili să atragă de partea lor angajați loiali, implicați și performanți.

Momentan există credința că relațiile cu subalternii trebuie să fie detașate, reci, profesionale că altfel ți se va urca omul în cap și nu-l vei mai putea controla. Această lipsă de implicare emoțională este însă exact ceea ce pune tinerii pe fugă. Potrivit unui studiu publicat în Forbes, 65% dintre angajați ar renunța oricând la o mărire de salariu dacă liderul lor ar fi concediat.

Ca să fii un bun lider pentru tinerii de astăzi este deci nevoie de empatie, de compasiune, de înțelegere, de altruism. Trebuie să fructifici nevoile emoționale ale fiecăruia în interesul lor și al companiei. Pentru a putea fi capabil însă de acest tip de leadership, este necesar să începi mai întâi cu tine, să te înțelegi pe tine, să fii conștient de sinele tău și abia apoi vei putea să empatizezi și cu ceilalți.

Într-un fel, să fii un bun lider se aseamănă cu un soi de parenting. Acadelele și pusul la colț funcționează atâta vreme cât copilul nu vede ce este dincolo de ele. Dacă nu faci un efort să îi înțelegi și satisfaci nevoile emoționale, s-ar putea să descoperi la un moment dat că nu mai ești suficient pentru copilul tău.

Skype us: