De câți pași e nevoie pentru a atinge fericirea?

”Dacă îți dorești să fii fericit, tot ce trebuie să faci este să urmezi acești simpli pași: bucură-te de viață, fii pozitiv, lasă supărările deoparte, savurează lucrurile mărunte, urmărește-ți visele și apoi, garantat, vei ajunge la fericire!”

Cam acestea ar fi, sumarizate, sfaturile pe care le poți citi în vreo revistă, pe vreun site sau înconjurate de inimioare în timp ce dai scroll în newsfeed.

Buuun! Acum imaginează-ți că, pe nepusă masă, o țeavă se sparge la tine în baie. Începi să te panichezi gândindu-te la tot ce urmează: găsește un instalator competent, pregătește-te pentru o investiție neplanificată, incomodă și nedorită, mobilizează-te pentru curățenia pe care va trebui să o faci după.

Sau: închizi simplu apa și te bucuri de viață.

Ce se întâmplă însă atunci când, oricât ai încerca, nu reușești să te bucuri de viață, când ți-e imposibil să fii pozitiv, când nu știi cum să lași supărările deoparte pentru că, în ciuda eforturilor tale, ele revin mereu, când lucrurile mărunte par să nu-ți mai facă plăcere sau când visele tind să se schimbe de la o zi la alta?

Ce se întâmplă atunci când soluții care par atât de evidente și ușoare pentru majoritatea, nu se aplică în cazul tău?

Cui îi returnezi tu atunci garanția irosită?

Închisul apei poate funcționa pentru o secundă, poate fi facil și la îndemână, poate fi o soluție atrăgătoare, împodobită cu sclipici prin comparație, însă ea nu-ți poate asigura buna funcționare a apei curente pe termen lung.

La fel cum nici fericirea nu poate fi atinsă în doar câțiva pași simpli, aplicabili în cazul tuturor cu aceeași măsură. Sau, cel puțin, acest site de consiliere nu îți poate oferi ție rețete rapide pentru atingerea fericirii. Ce poate însă face, este să te însoțească în procesul individual de a defini, recunoaște și asimila fericirea, ca parte integrantă din tine.

Deși pare că știm cu toții ce înseamnă acest concept de fericire, el poate avea valențe diferite pentru fiecare în parte. Pentru unii poate reprezenta liniște, calm, relaxare, siguranță, rutină. Alții o pot căuta în senzații tari, pasiuni, libertate, exaltare. Poate unele persoane își doresc mai presus de orice o familie armonioasă sau mulți bani, faimă, o carieră spectaculoasă, călătorii aventuroase, iubire nesfârșită. Ar putea părea simplu să alegi dintr-o listă cu opțiuni, pe cea care te atrage cel mai mult. Ce te faci însă dacă cea aleasă nu este aceeasi cu cea care ți-ar putea oferi ție sentimentul de fericire, la final. Dacă opțiunea care ți se potrivește ție este una ascunsă undeva, după nota de subsol?

Cu toții suntem convinși că ne cunoaștem foarte bine. Că știm cine suntem, ce ne dorim, ce ne place sau displace. De foarte multe ori însă, imaginea despre sine care ne e atât de familiară este de fapt, imaginea pe care ceilalți o au despre noi și prin care noi, inconștient, ne definim, o imagine ciuntită de experiențe personale, de emoții, de interpretări proprii, de simțiri, de caracteristici individuale, o imagine cel mai adesea născută prin comparații și prin îndeplinirea așteptărilor pe care cei din jur le au de la noi. Ori, în acest caz, posibilă va fi doar atingerea fericirii celorlalți și nu una pe care noi să o putem simți cu sufletul nostru.

Motivul pentru care nu ne pricepem atât de bine la autocunoaștere este dat de faptul că nu ne pricepem foarte bine la iertare, acceptare și bunăvoință. Nu neapărat asupra celorlalți, ci mai ales asupra noastră. Nu ne place să vorbim despre lucrurile de care ne rușinăm, care ne produc disconfort. Ne e teamă de monștrii pe care i-am putea găsi în dulap și atunci devenim experți în a disimula, în a judeca, a ne ascunde cu iscunsință, atât de mult, încât pierdem contactul cu noi înșine. Odată ce înveți să te accepți cu totul, să te ierți, să fii sincer cu tine,să devii prietenul tău, abia atunci poți vorbi despre idealuri mai înalte.

Reacția cea mai la îndemână de a trata problemele, greutățile prin care trecem este să le ascundem sub preș. Cum facem asta? Fie ignorându-le și sperând să dispară până dimineață, fie căutându-ne scuze sau acuzându-i pe ceilalți. Însă aceste reacții rareori au finalitatea pe care-o așteptăm noi iar problemele și necazurile tind parcă, nerezolvate, să renască mai puternice și mai înfricoșătoare, amenințând orice echilibru am reușit să balansăm noi în viețile noastre. E nevoie de curaj să îți asumi responsabilități, să accepți emoțiile incomode care te însoțesc, să te protejezi fără a-i răni pe ceilalți. Dar e un curaj pe care toți îl avem în noi și care, uneori, are nevoie doar de o mână pe care să se sprijine, ca să poată ieși puternic la suprafață.

Atingerea fericirii nu e un obiectiv care să poată fi obținut de toți laolaltă, executând simultan aceleași mișcări croite după un tipar. Nu e la fel de ușoară și de rapidă ca închisul unui robinet. Nu îți garantează că vei simți pe veci doar soare, veselie, curcubeie și inorogi. Așa ceva nu este posibil, nu este firesc și, în ciuda aparențelor, nici măcar de dorit.

Atingerea fericirii este un proces complex, complicat, de durată, care necesită efort, un proces care diferă esențial la fiecare persoană în parte. Este un proces care nu te va scuti pe viață de suferință dar care îți garantează ceva mult mai important: la sfârșitul lui, atunci când nori amenințători se vor abate asupra ta, tu vei fi liniștit, pentru că până atunci, vei fi învățat cu siguranță care este drumul inapoi spre soare!

Acest site de consiliere nu vinde iluzii. Dar dacă ai nevoie de o mână care să te sprijine, noi te așteptăm cu drag să ne contactezi!

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Skype us: