-Mami, am o idee genială! De-acum înainte, când mă mai cerți că fac ”poznăi”, să-mi arăți din când când în când câte-o inimioară din mânuțe și să-mi trimiți pupici, ca să știu că mă iubești și atunci când ești supărată!
Nu știu dacă putea fi exprimată mai minunat această idee. Ne iubim copiii necondiționat, nu există granițe pentru cât de departe am merge pentru ei. Însă aceste lucruri nu le sunt atât de clare și copiilor. Pentru ei contează faptele. Pentru ei contează momentul de aici și acum. Ei nu pot citi sufletele noastre, nu pot traduce intenții, nu-și pot însuși certitudinile noastre. Chiar dacă noi avem impresia că iubindu-i e suficient pentru ca ei să înțeleagă, adevărul este că au nevoie nu doar să fie iubiți ci și să se simtă iubiți.
Unele remarci de genul ”dacă mai faci asta, nu te mai iubesc”, ”nu vreau să te văd acum” sau chiar și o supărare trecătoare și inofensivă poate provoca într-un suflețel de copil o spaimă atât de mare încât poate avea urmări serioase asupra sentimentului de securitate, atât de necesar pentru o dezvoltare armonioasă.
Nici noi, adulții, nu ne descurcăm mai bine la acest capitol. De multe ori ne întrebăm dacă partenerul ne iubește cu adevărat, în ciuda declarațiilor sale. De multe ori confundăm un comportament sau absența unui gest cu lipsa de iubire, când poate, partenerul nostru se confruntă cu alte probleme care nu au legătură cu noi. De multe ori, confundăm obișnuința cu prezența iubirii. Cu atât mai bulversante pot fi aceste conflicte interioare pentru un copil care abia acum învață primii pași în această viață.
Pentru mine e foarte important să o asigur pe fetița mea mereu și mereu cât de mult este iubită, să îi întăresc această convingere de câte ori are nevoie și să îi demonstrez permanent că indiferent de care ar fi comportamentul ei exterior, părinții o vor iubi întotdeauna fără limite.
Atunci când avem discuții serioase despre comportamentul ei inadecvat într-o anumită situație, o asigur întotdeauna că acesta nu va influența nicicând iubirea mea pentru ea, care va fi mereu acolo, puternică și indestructibilă.
Chiar dacă știe acest lucru pentru că i s-a spus în nenumărate rânduri și sub diferite forme, se pare că nu îi este de ajuns. Și pentru mine asta este suficient ca să îi demonstrez și practic teoria iubirii necondiționate.
Cu riscul de a părea bipolară, ce mod mai frumos de a puncta o idee ar putea exista decât unul presărat cu zâmbete și inimioare. Copiii sunt mai înțelepți decât noi sau, cel puțin, aceasta este credința mea. Poate că n-ar fi rău să-i ascultăm cu atenție mai des. Am putea învăța mai bine cum să gestionăm conflictele fără să-i rănim pe cei din jur dincolo de percepțiile noastre.
Photo editor: Miruna Pascu – https://pascuannamiruna.wixsite.com/
Add Comment