Ce se ascunde în spatele unui zâmbet?

Pentru mulți dintre noi, fericirea este un concept pe care, deși îl urmărim neîncetat, pare la fel de neatins ca o fata morgana. Vedem crâmpeie din viețile celorlalți care par mereu zâmbitoare, vesele și lipsite de griji și ne întrebăm cu tristețe de ce noi nu avem parte de așa ceva.

Fericirea este subiectivă și ea se clădește în sufletul fiecăruia în funcție de așteptări și de atitudinea dominantă pe care am învățat să o avem în viață.

Dacă te aștepți să fie întotdeauna soare, cu siguranță va veni un moment mohorât în care vei fi dezamăgit. Dacă alegi să te lași doborât de probleme, să te ascunzi de ele, să le negi existența, să le ignori, vei afla că îți este din ce în ce mai greu să zâmbești.

Căutăm cu încăpățânare să trăim doar emoțiile pe care le numim pozitive: bucuria, simpatia, entuziasmul, admirația, optimismul. Asta în condițiile în care omul se naște cu patru dintre cele șase emoții primare care, deși ne provoacă disconfort, sunt esențiale în supraviețuirea noastră ca specie.

Dacă nu am simți frică în fața pericolului nu am fi capabili să ne protejăm. Dacă nu am simți furia nu am putea înțelege situațiile de nedreptate care se întâmplă în viața noastră și astfel să găsim soluții pentru ele. Fără tristețe nu am descoperi valoarea persoanelor, experiențelor, activităților, obiectelor și pierderilor. Dacă nu am simți dezgustul nu am putea alege ceea ce punem în corpul nostru și nu am putea să ne protejăm sănătatea.

Doar bucuria și uimirea singure nu ar putea să ne asigure continuitatea în această viață.

Acestor emoții biologice se adaugă pe parcurs cele secundare sau sociale, cum ar fi: rușinea, vinovăția, simpatia, stânjeneala, mândria, gelozia, recunoștința, admirația, disprețul, etc.

Ceea ce trebuie noi cu precădere să știm este că indiferent cât de mult le-am ignora, emoțiile nu dispar. Ba mai mult decât atât, evitate, ele au tendința să devină tot mai puternice și mai complexe, până se vor face într-un final văzute. Așa că, mult mai simplu este ca, în loc să ne luptăm cu ele, să ni le facem aliați, să le cunoaștem, să ne împrietenim, să le acceptăm și să aflăm cum putem noi mai bine să le facem față.

Odată ce am reușit să facem asta cu o emoție, atunci când ea va reapărea, pentru că este o certitudine că ea va reapărea, o foarte mare parte din încărcătura ei va fi eliberată deoarece deja știm cu cine avem de-a face și știm cum să ne descurcăm în acea situație.

Pe lângă imortalitatea lor, emoțiile sunt și universale. Ele nu țin de cont de cetățenie, etnie, sex, cultură, orientări religioase sau sexuale, situație economică ori capacități intelectuale. Cu toții le trăim dar depinde numai de noi cum și ce alegem să facem cu ele.

În spatele unui zâmbet nu este întotdeauna doar bucurie, recunoștință, liniște, relaxare, armonie sau satisfacție ci mai degrabă o promisiune făcută nouă că nu ne vom lăsa copleșiți și că vom accepta cu îngăduință, curiozitate și înțelepciune toate provocările pe care le avem de trăit pe acest miraculos drum al vieții noastre.

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Skype us: