Prețuiesc libertatea cu atâta înfocare încât simt că mi se luminează sufletul atunci când mă gândesc la ea. O văd maiestuoasă, dreaptă, demnă, supremă, unică, puternică, regală, cum rupe lanțuri, bariere, stereotipii, gânduri mici, cum nimicește auto-învinovățirea și dezrobește suflete îngreunate. Mă fascinează omniprezența ei, cum poți să stai lipit de casă ori călător pribeag prin lume, că ea poate pătrunde oriunde. Mă scufund în complexitatea ei și sap valuri după valuri, încercând să o descopăr cu totul, dar ea parcă devine tot mai deasă și mai bogată, cu cât ajungi mai departe.
S-au scris romane, poezii, imnuri în cinstea ei, s-au dus războaie și încă se duc lupte pentru ea. Oameni de pretutindeni o cer neîncetat. Dar, în timp ce unora le arde sufletul de dorul ei, alții aleg să se ascundă în spatele libertății.
Există, în acest context pandemic, o serie de mișcări care, în numele libertății, solicită anularea unor decizii care au ca scop limitarea răspândirii noului virus. E ca și cum, o dată cu purtarea unei măști pe nas și pe gură, ne este anulată demnitatea umană, forța spiritului sau ascuțimea gândurilor. Eu simt nevoia să-mi cer scuze gândului că am putea vreodată reduce libertatea doar la atât.
Dar, în numele libertății, accept că unele persoane, aflate într-o situație neobișnuită, ar putea simți asta. Tot în numele libertății, am o altă curiozitate: câți oare dintre militanții acerbi împotriva purtării măștilor și susținători înfocați ai eliberării de constrângeri, oferă libertate conceptului de identitate de gen, concept care este atât de susținut și mediatizat în alte societăți mai dezvoltate.
Cu alte cuvinte, dacă fiul tău vine la tine și-ți spune că în ciuda sexului său biologic masculin, el se simte femeie sau poate decide că nu mai vrea să fie numit nici el nici ea ci alege să fie o cale de mijloc între feminin și masculin, care va fi reacția ta? Vei cinsti atunci numele libertății și-ți vei susține și încuraja copilul sau libertatea se oprește la nepurtatul măștilor în pandemie?
Dacă vorbim cu atâta patos despre libertate, nu ar fi oare mai bine ca înainte de toate să cunoaștem cu adevărat acest concept? Înainte să luptăm în numele ei, nu ar fi oare mai bine să ne asigurăm că nu judecăm libertatea printr-un dublu standard, în funcție de ce ne este nouă favorabil la un moment dat? Pentru că dacă acest lucru se întâmplă, cred că este teribil de nedrept să asociem libertatea unui scop care nu are nicio legătură cu ea.
Cu mască sau fără mască, cu distanțare socială sau fără, cu mâinile curate sau nu, eu simt suflete unindu-se, simt iubire, compasiune, generozitate, curaj, admirație, simt libertatea care ne permite fiecăruia dintre noi să ne exprimăm cum simțim nevoia: prin solidaritate, furie, revoltă, frică, disperare, înțelegere sau respect. Într-un suflet născut liber, emoțiile nu pot fi niciodată înfrânte.
Sursa foto: www.cidrap.umn.edu
Add Comment